|
PrInTz
|
Fondator
|
| Data inscrierii: 13/Iul/2005 |
| Mesaje: 1390 |
| Localitate: InterNET |
|
Trimis: 19/05/2007 00:43 Titlul subiectului: Geografie (Liceu) : Muntii Himalaya |
 |
Muntii Himalaya
Muntii Himalaya formeazã un arc continuu de aproximativ 2600 de kilometri în jurul marginilor subcontinentului Indian, de la curbura râului Indus în nord-vest, pânã la râul Brahmaputra în est. În nordul acestei centuri muntoase se aflã Platoul Tibetan (Qing Zang Gaoyuan). Muntii Himalaya formeazã cea mai înaltã regiune muntoasã de pe planetã, având 9 din cele 10 cele mai înalte vârfuri ale acesteia.
Sistemul muntos Himalayan a apãrut într-o succesiune de etape acum 30-50 milioane de ani, fiind format prin miscãri pătrunzătoare ale pãmântului, atunci când placa Indianã s-a ciocnit de placa Euro-Asiaticã. Chiar si astãzi, munþti continuã sã se dezvolte si sã se schimbe, iar cutremurele sunt frecvente în aceastã zonã.
Muntii Himalaya influenteazã climatul peninsulei Indiene, apãrând-o de masele de aer rece din Asia centralã. Sistemul exercitã de asemenea si o influentã majorã asupra musonului si a modului în care cad ploile. În munti, clima variazã în functie de înãltime si locatie. În sud, ea este subtropicalã, cu temperaturi medii de 30° C în momentul verii si de 18° C în timpul iernii, în vãile din centru ea este temperat-continentalã, cu temperaturi medii în timpul verii de 25° C si ierni mai reci, iar în zonele mai înalte din Himalaya temperatura medie este de 18° C, iar iernile au temperaturi sub punctul de înghet. La înãltimi de peste 4800 m, clima este foarte rece, iar zona este permanent acoperitã de zãpadã si gheaþã. În zona de est a muntilor plouã des, în timp ce partea de vest este mai uscatã.
Vegetaþia este influentatã de climã si altitudine. În trecut, aproape toatã zona sub-Himalayanã era acoperitã de pãduri tropicale. Cu câteva exceptii, cea mai mare parte din aceastã pãdure a fost tãiatã pentru cherestea sau pentru a face loc terenurilor agricole. În zona centralã a Muntilor Himalaya, la înãltimi cuprinse între 1520 m si 3660 m, vegetatia naturalã constã din numeroase specii de pin, stejar, plop si nuc.
O mare parte din aceastã zonã a fost despãduritã, pãdurile rãmânând doar în zone inaccesibile, sau pe pante abrupte. Vegetatia alpinã ocupã zone mai înalte ale muntilor chiar sub zona zãpezilor vesnice si include arbusti, muschi, licheni, si flori sãlbatice. Aceste zone sunt folosite în timpul verii pentru pãsunat. În zonele mai înalte ale muntilor se întâlnesc
cerbi, capre sãlbatice, lupi, si leoparzi de zãpadã.
Populatia si asezãrile din muntii Himalaya au fost influentate de variatiile topografice si de climã, care impun conditii aspre de viatã si tind sã limi-teze comunicatiile. Oamenii care locuiesc în vãi izolate si-au pãstrat în general identitãtile culturale. Totusi, datoritã îmbunãtãtirilor în trans-porturi si comunicatii, mai ales programele prin satelit din Europa si Statele Unite pun în contact vãile izolate din munti cu mulțimea din afarã, ceea ce a început sã influenteze tot mai mult cultura si ordinea socialã traditionalã.
Existenta Abomina-bilului Om al Zãpezilor, știut si ca Yeti, a fost raportatã de cãtre serpasii din Nepal, însã expediþiile stiintifice nu au gãsit nici o dovadã în acest sens. În 1950, guvernul nepalez a mers pânã acolo încât a interzis prin lege uciderea sau scoaterea unui Yeti din tarã. Pânã acum, nimeni nu a reusit sã încalce aceastã lege; poate cã Yeti este totusi un spirit rãu, asa cum cred tibetanii.
Marile piscuri îsi pãstreazã misterele. Zeii ghesii îsi ridicã cununile sclipitoare spre cer si rãmân într-o lume pe care puþini o cunosc. Cãci, dupã cum spune un strãvechi text hindus: „precum roua în fata soarelui, asa dispare tot ce este josnic la vederea Casei Zãpezilor, vesnic neprihãnitã.“
_________________
<A href="http://www.allnitecafe.tk" target="_blank"><img src="http://www.allnitecafe.tk/uploads/1/6/1/2/161240/1467016_orig.jpg" border="0"></A> |
   |
|
|
|
